Flama
Da, dacă e să fie cinstit cu el însuşi, trebuie să admită acest adevăr. Că l-a prins flama. L-a prins rău de tot. Se stăduieşte să ascundă cât de cât chestia asta de teama ridicolului. Posibilitatea unui moment penibil, cum ar zice Houellebecq. Totul a început uşor-uşor, cu discuţii neutre, ajungând destul de repede la subiecte comune. Au acelaşi aer retras, uşor trist, de indivizi pe care nu ţi-i poţi face uşor prieteni. Trebuie să vadă mai întâi ce hram porţi. Probabil asta se datorează caracterului lor uşor introvertit şi unor experienţe mai puţin fericite cu oamenii care le-au populat viaţa la un moment dat. Şi dacă-i întrebi, probabil ar spune că au mai mult cunoştinţe. Cu siguranţă pe prieteni şi-i numără pe degetele de la mână. În mod excepţional mai adaugă unul-doi. În afară de aerul retras, mai au ceva în comun. S-ar putea spune despre ei că au o anumită distincţie. Sunt genul ăla de oameni care şi pe plajă sunt salutaţi cu “Bună ziua”. La ea distincţia e şi mai pronunţată, este o femeie rafinată, elegantă chiar şi în blugi şi tricou. Probabil că se discută despre ei că sunt plini de fiţe. Au mai descoperit şi că au senzaţii comune. Că nu-şi găsesc locul în mulţime, că îi oboseşte vorbăria goală. Că nu se pot obişnui cu micile răutăţi gratuite pe care le fac oamenii. Că indiferent cât de mult s-ar strădui, nu pot să scuze neseriozitatea unora, chiar şi când nu-i afectează direct. Că uneori se plictisesc de rutină şi ar lăsa biroul ca să plece. La o cafea, la plimbare prin parc dacă e soare. Amândoi iubesc soarele. Dar mai ales ar pleca în călătorii. A, da, dacă s-ar scoate la concurs un post de călător profesionist, ar fi trimis CV-urile printre primii. Şi cu siguranţă ar face-o cu multă pasiune. Au şi un loc ce pare să-i atragă pe amândoi, precum un loc geometric în jurul căruia le zboară gândurile. Un loc minunat, oraşul viitorului. Probabil va fi viitorul centru al lumii, dacă nu e deja. Mă rog, poate acum e doar a unei jumătăţi de lume, dar jumătatea care creşte cel mai repede. De la discuţii neutre au trecut la priviri furişe, curioase. El o studiază. Ştiu unul despre celălalt destul de puţine, cât au vorbit de faţă cu alţii sau i-au auzit pe cei din jur comentând. Încearcă să afle unul despre celălalt cât mai multe, să recunoască, să identifice. Caută să afle fără să devină evident. Fără indiscreţii. Ea caută răspunsuri pe care le ştie dar încearcă să le evite. Şi el aşteaptă.
Mircea, are you inlove?
Diana
13/02/2009 at 10:43
Iubirea nu are glas ascutit, nu este isterica. Iubirea este rafinata, pasionala, eleganta, culta. Ii place plimbarea pe malul marii dar dincolo de granita lumii intinsa la soare.
vancica
13/02/2009 at 13:14
In mare parte, ai spus un adevar. Adesea ni se pare ca a ne arata iubirea este ceva infricosator. Ne este teama sa nu fim respinsi, ridiculizati, umiliti, perceputi ca ” slabi “, sau etichetati ca ne purtam prosteste. Daca esti inlove, nu mai astepta. Sa nu o pierzi, asa cum ai pierdut-o si pe Teodora.
Shinny
14/02/2009 at 01:20
cine alearga dupa 2 iepuri, nu prinde niciunul. cine alearga dupa iubire, face jogging. si atat. ca iubirea fuge, fuge, amaratul n-o ajunge. si as mai putea continua cu filozofia, dar parca vad ca ma replici: una-i teoria, alta-i practica. practica ne omoara… si zau nu vreau sa ajungem sa ne certam din nou si sa nu nevorbim cu anii. mai bine iti spun un banc sec. secaturi, coane mircea, secaturi. si cum dai de prospaturi se fac nevazute, nef…, nefericite sunt creaturile Domnului. menirea lor este sa caute la nesfarsit fericirea si se pierd taman in labirintul vietii. apropos, sti care-i deosebirea intre Om si Dumnezeu, e ca Dumnezeu nu se crede niciodata Om dar Omul…Nu vreau sa ma intelegi gresit, nici sa ma intelegi in vreun fel. Eu vreau doar sa ma asculti si sa taci. Sa nu ma intrerupi. Asa imi plac mie dialogurile
van
10/04/2009 at 08:58
Van(cica)..ce tot spui tu acolo? se vede ca te plictisesti fara mine
Diana
13/04/2009 at 20:22
vai mircea…. nici nu ne-am prins despre cine este vorba!!!! “Ea caută răspunsuri pe care le ştie dar încearcă să le evite.” mor de ras
angela petrescu aja OKIUL
28/04/2009 at 15:00
eu stiu ca barbatii, cei adevarati, ar trebui sa fie inzestrati de doua calitati esentiale: modestia si decenta.
Citind eu “Flama”, imi pare a fi scrisa de un barbat disperat, atat de disperat incat este in stare sa isi aroge niste calitati, care sincer (fara rautate), nu transpar…..
Ajung intr-un final sa cred ca intregul demers, ce s-a dorit a fi o discreta declaratie de dragoste, a ajuns sa fie “un moment penibil”…si nici pe departe “discret”.
In speranta ca “Flama” este totusi o plasmuire a imaginatiei tale, iti doresc numai bine.
viviana
28/04/2009 at 15:55
Vă mulţumim pentru interesul arătat produselor noastre. Va informăm ca programul de lucru al serviciului clienţi este de luni până vineri între orele 7:00 şi 17:00. La semnalul urmator va fi ora: şaptesprezece, trei minute, douăzeci de secunde. Pentru a încheia apăsaţi tasta diez sau închideţi browserul.
Noi, ca oameni, suntem destul de deosebiţi unul de celălalt şi avem percepţii diferite faţă de majoritatea lucrurilor. Chiar şi aceeaşi persoană, în functie de trăirile şi senzaţiile dintre un moment iniţial T1 şi un moment ulterior T2, poate să aibă percepţii diferite cu privire la acelaşi fapt. Ceea ce cuiva poate să i se pară aspiraţional, altcuiva poate sa i se pară o copilărie. Aşa cum cineva poate să considere o copilărie gestul de a-ţi da cu părerea despre cineva despre care nu ştii nimic. În timp, percepţiile se alterează într-atât încât până şi trăirile umană cele mai profunde, sentimentele, se schimbă sau dispar dacă nu sunt alimentate senzaţii şi apropiere.
Scuze pentru lipsa de modestie şi decentă, precum şi transparenţa excesivă prea-bine remarcată de Okiul.
Categorisite la “Realitate ficţionată”, monologurile mele cu mine îmi aparţin. Sunt generate în momente de inspiratie în care mă apuc sa le transcriu ca să nu le uit. Alegerea de a le pune pe blog într-un moment de mare inspiraţie şi angajament artistic îmi aparţine şi ea.
Mircea
29/04/2009 at 01:17
mai sa pierd programul cu clientii…. e 4.27.
nota 10 pentru final, ai fost simpatic.
angela petrescu aja OKIUL
29/04/2009 at 15:29
Dupa betii tacute si sange curs din vene, Okiul privi bezmetic catre Diogene: vai ce ti-as face…si ce ti-as drege …de-as scapa de lene! Cand lenea mutileaza barbarul neuron, Okiul canta la luna un cantec de afon
van
01/05/2009 at 22:18
as vrea si eu un post de calator profesionist
.pacat ca nu exista.
p.s am vrut de mult sa iti multumesc pt blogroll dar nu am avut ocazia.so..multumesc ca ma citesti
maya
14/05/2009 at 18:20